Metoda noastră de predare a limbilor străine este mai mult o abordare, deoarece se consideră că nu are o metodologie clară de predare. Această orientare a apărut în spațiul anglo-saxon ca reacție la principiile lingvistice și pedagogice ale metodologiei audio-orale și audio-vizuale. Sună complicat, însă cu alte cuvinte, ar însemna faptul că cercetărorii au tot încercat maniere cât mai moderne, inovative de predare a limbilor străine, făcând în încercările lor niște excese spre aplicarea exclusivă a audiției sau a vizionării la clasă. Aceste exagerări au dus la lacune în corectitudinea limbii și implicit la sincope ireparabile. În consecință s-a renunțat la abordarea exclusivistă și s-a trecut la îmbinarea mai multor activități ce dezvoltă competențe diferite, fără a le exclude cu desăvârșire pe altele.
După cum îi spune și numele, în spatele acestei abordări se află ideea de comunicare: cursantul trebuie să învețe să comunice în limba străină și deci să dobândească o competență de comunicare în limba nou învățată. Sună din nou complicat? Acest lucru înseamnă doar cunoașterea practică a regulilor ce guvernează utilizarea sistemului limbii într-un cadru social. Deci, pentru a comunica într-o limbă străină nu ajunge să cunoști limba (cu regulile sale lingvistice), ci trebuie să știi să te folosești de ea în funcție de contextul social. Abordarea comunicativă predomină în zilele noastre în didactica limbilor străine din Europa ca o consecință a directivelor emise de Consiliul Europei în 1973, ce favorizează învățarea limbilor moderne ”cu scopul de a încuraja înțelegerea, cooperarea și deplasările (cu sensul de mobilitate) pentru toate categoriile de persoane”.
Caracteristicile acestei abordări au fost creionate în mod real în 1975 atunci când Consiliul Europei elaborează pentru limba engleză niveluri de cunoștințe-prag. Acestea inventariază competențele lingvistice ce trebuie atinse de o persoană pentru a putea trăi independent într-un mediu lingvistic nou și conțin: acte de vorbire (propoziții gata făcute de utilizat în anumite contexte), cuvinte, structuri gramaticale și reguli gramaticale necesare unui anumit nivel de competență în însușirea unei limbi străine.”Cadrul comun de referință pentru învățarea limbilor modene” și ”Portofoliul lingvistic” evaluează cunoștințele pe o scală cu șase trepte: A1-A2, B1-B2, C1-C2.
Deși nu are o metodologie clară de predare, dispune totuși de niște principii după care se ghidează:
- În centrul procesului de învățare se află acum cel care învață, se ține seama de nevoile lui, pentru a îi putea livra mijloacele necesare lui. În această circumstanță, profesorul devine mai mult un ”orientator” ce corectează și explică și un animator în cadrul cursului. O astfel de organizare presupune o pregătire intensă din partea profesorului, un grup mic de cursanți, o motivație puternică din partea acestora și chiar și o abordare interdisciplinară.
- Se dezvoltă în mod progresiv mai multe tipuri de competențe, pentru atingerea competenței de comunicare: competența lingvistică (reguli de gramatică), competența socio-lingvistică (reguli sociale de utilizare a limbii, de ex. când se folosește forma de adresare politicoasă și când nu, cum se salută formal sau informal, structura scirosrilor formale și informale, etc.), competența discursivă (capacitatea de a se folosi de limbă în discurs – atunci cînd vorbim), competența socioculturală, ce presupune cunoașterea societății și a culturii comunităților în care se vorbește limba învățată.
- Se utilizează documente autentice, precum afișe, broșuri, prospecte, instrucțiuni de folosire a unor produse, cântece, filmulețe, jurnale de știri, corespondență personală, facturi. Lucrul cu acest tip de documente are avantajul că introduce un vocabular variat. Indiferent de forma lor, documentele autentice oferă ”modele” de utilizare a limbii așa cum funcționează ea în mediul natural.
- Regulile de gramatică se introduc prin prisma observației, reflecției, analizei, având ca obiect diverse fenomene lingvistice selectate și prezentare în cadrul unei lecții. Cursanții vor descoperi modul în care funcționează fenomenele de limbă selectate, ajutat de explicațiile profesorului, care, mai târziu, prin exerciții adecvate, sistematizează informațiile pentru ușurința reținerii.
- Greșelile sunt considerate inevitabile, de aceea ele nu sunt sancționate, ci mai degrabă exploatate cu abilitate de către profesor pentru a ajunge la rezultatul dorit de acesta. În acest context eroarea are funcție formativă, iar cursantul se folosește de greșeli pentru a evolua.
- Limba maternă nu este respinsă, ci dimpotrivă: se susține comparația cu limba maternă, iar cursantul face analogii despre limba nou învățată. În felul acesta devine conștient de aspectele specifice ale limbii pe care o învață.
- Inițiativa cursantului este susținută prin utilizarea unor activități ce implică în mod activ pe cursant și îl încurajează să își folosească noile cunoștințe în activități concrete. Activitatea comunicativă este cea care transmite o informație, implică o alegere a modului de exprimare a acestuia și chiar presupune un feed-back din partea celorlalți.
De cealaltă parte, unul dintre dezavantajele pentru cursanți este acela că această abordare comunicativă nu este foarte structurată, iar explicațiile pot chiar lipsi și de aceea există riscul ca unii cursanți să deprindă eronat anumite elemente de limbă, pe care ulterior va fi mai greu să le schimbe.
În plus, fiind mai mult o abordare bazată foarte mult pe comunicarea orală, cei mai timizi s-ar putea să nu se simtă în largul lor și să le fie greu să facă anumite activități.
Un alt dezavantaj (dar totodată un avantaj) poate fi acela că abordarea comunicativă folosește mai mult enunțuri „gata-făcute”, așa numitele „fraze uzuale/acte de limbaj”. Pe de-o parte, acesta poate fi privit ca un dezavantaj prin faptul că limitează, într-o oarecare măsură, limbajul. Pe de altă parte este un avantaj prin faptul că este mai ușor să ții minte o frază decât să înveți mai multe reguli de gramatică și mai multe cuvinte individuale pe care apoi să le pui cap la cap pentru a crea respectiva propoziție. Aici probabil că depinde mult și de tipul de personalitate a fiecărui cursant.
În concluzie, nicio metodă nu este perfectă. Există argumente pro și contra în fiecare tabară și niciodată lucrurile nu sunt albe sau negre, ci mai curând diverse nuanțe de culori.